Give me a mask?

Oare de ce ne ferim sa vorbim despre cele mai ascunse visuri, ganduri si fantezii cu prietenii, chiar si cei mai apropiati? De ce alegem sa le tinem secrete, numai si numai pentru noi? Poate pentru ca daca le-ar sti ne-am simti descoperiti, prea "in the open". 
Oscar Wild a spus un mare adevar : “Man is least himself when he talks in his own person. Give him a mask, and he will tell you the truth.” in traducere : "Omul este cel mai puţin el însuşi atunci când vorbeşte în propria sa persoană. Dă-i o masca, şi el va spune adevărul" . Nu-i asa? De cate ori am inventat un prieten imaginar care are o problema ca sa cerem sfatul cuiva despre acea problema? Mai trebuie sa spun ca problema nu era de fapt a unui prieten? 
Nu lasam sa se vada mai mult decat vrem, ridicam ziduri in jurul mintii si sufletului, uneori pentru protectie, alteori de frica de a nu fi acceptati de cei din jur.  
Oricum ar fi, adevarul e ca vorbim si suntem mai deschisi atunci cand purtam o masca, cand interlocutorul nu ne cunoaste adevarata identitate, adevarata fata.